Începând cu azi, 8 februarie 2010, site-ul “Secretele lui Lovendal” inaugurează o nouă categorie denumită “Picturi celebre” în care vom analiza împreună marile picturi ale lumii. Ele m-au fascinat încă de copil mic, aşa că a venit momentul să le-acord o importanţă specială în cadrul acestui site. Sper ca această categorie să fie pe gustul iubitorilor de artă!

Astăzi vom începe cu pictura Mademoiselle O’Murphy (1751) de Francois Boucher.

Artistul suprarealist Georges Bataille spunea odată: “Niciun colecţionar nu va putea vreodată să iubească o operă de artă, la fel de mult cum un fetişist îşi iubeşte un pantof”. Avea el dreptate? Entuziasmul sexual a făcut întotdeauna parte din lumea afacerilor.

Moraliştii au mustrări de conştiinţă. Ei încearcă să traseze linii de demarcaţie între artă şi pornografie, sau între erotism şi pornografie. Ei întreabă: trupul uman trebuie să fie tratat ca o persoană sau ca un obiect? Pictura este o cale de a încurca şi mai mult asemenea distincţii.

Pictura “Mademoiselle O’Murphy” de Boucher este una dintre cele mai provocatoare tablouri din punct de vedere sexual. Subiectul ei este Marie-Louise O’Murphy (1737-1814), o curtezană-copilă pariziancă, ce avea 14 ani când a fost făcut acest tablou.

Vârsta ei fragedă poate explică de ce Boucher a ezitat de a o prezenta goală din faţă. Dar această decenţă pasivă doar contribuie să o facă un obiect şi mai pasiv. Dincolo de orice primire seducătoare, acest corp este pur şi simplu pregătit.

Tot tabloul se centrează pe fundul fetei. Dar nu acolo stă toată provocarea. Acest tablou prezintă fundul cu picioarele larg desfăcute, o invitaţie pentru a penetra. Dar pictura mai oferă ceva şi mai interesant. Dacă vă uitaţi la conturul celor două fese, al celor două picioare şi al pernei, veţi observa o interdependenţă de curbe, pliuri, cute şi suprapuneri.

Totul e făcut pentru a vă ţine ochii pe această zonă. Dar e şi un fel de distracţie. În centrul sexual al tabloului, interesul pictorial şi interesul sexual se află în conflict.

Priviţi piciorul drept al fetei. Pictura pur şi simplu omite coapsa (care se presupune că este întins în spatele ei), şi permite părţii inferioare a piciorului să atârne pe pernă, ca şi cum ar fi o bucată de carne fără viaţă.

Apoi, priviţi aşternutul de pat deranjat şi draperia din apropiere, care se răsucesc şi se încordează, de parcă ar fi posedate de o forţă musculară şi anatomică plină de viaţă. De asemenea, perna se ridică între picioarele fetei. Toate acestea se vreau a fi un ecou al scenelor mitologice în care zeul Jupiter fecundează o nimfă sub forma unui nor.

Cu alte cuvinte, arta picturii are şi viciile sale. Deşi promiscuitatea pare a domina tabloul, totuşi el nu este pornografie pură. Aşa că “Mademoiselle O’Murphy” , nu-i va satisface nici pe moralişti, dar nici pe cei aplecaţi spre lascivitate.

Alte articole asemanatoare

• Gustave Courbet – “Originea lumii” (1866), tabloul care şochează pe toţi
• Moartea reginei Franţei, Adelaide de Savoia, şi misterioasa tabacheră
• Hans Holbein – “Trupul cel mort al lui Hristos în mormânt” (1521) sau tabloul unei morţi desăvârşite
• Jeanne, vrăjitoarea care făcea sex şi cu diavolul şi cu soţul ei
• Misterul fiarei din Gevaudan: lup sau vârcolac?