Concepţia asupra femeii din Franţa, făcută special pentru spaţiul privat (şi nepotrivită „publicului”) este aceeaşi în aproape toate cercurile intelectuale de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Tratatul lui Pierre Roussel, Du systeme physique et moral de la femme (Despre sistemul fizic şi moral al femeii) (1775), va deveni o lucrare de referinţă în discursul asupra femeii.

Aceasta este reprezentată aici ca reversul bărbatului. Ea se identifică prin sexualitatea şi corpul ei, în vreme ce bărbatul este identificat prin spiritul şi energia lui. Uterul defineşte femeia şi îi determină comportamentul emoţional şi moral. Se credea pe atunci că sistemul de reproducere feminin era deosebit de sensibil şi că această sensibilitate creştea o dată cu slăbiciunea intelectuală. Femeile aveau muşchi mai puţin dezvoltaţi şi erau sedentare prin firea lor. Combinaţia dintre slăbiciunea lor musculară şi intelectuală, ca şi sensibilitatea emoţională făceau din ele fiinţele cele mai apte să crească prunci. În felul acesta, uterul definea locul femeilor în societate numai ca mame. Iar discursul medicilor se întrepătrundea cu discursul oamenilor politici.

Pe vremea Revoluţiei franceze, Roussel scria şi el în Decade philosophique, jurnal „ideolog”. Mai tânărul său coleg, Cabanis, îi împărtăşea părerile despre femei. Din punct de vedere biologic, bărbaţii erau puternici, îndrăzneţi şi întreprinzători, iar femeile slabe, timide şi şterse.

Cabanis refuza femeilor orice rol intelectual şi politic; o carieră publică asigurată femeilor ar distruge familia, temelie a societăţii şi bază a ordinii naturale. Jacques-Louis Moreau, discipol al lui Cabanis, ideolog ca şi el, şi care colabora adesea la Decade philosophique, a trudit din greu pentru a face să avanseze noua ştiinţă a „antropologiei morale”, redactând un studiu în două volume: Histoire naturelle de la femme – Istoria naturală a femeii (1803). Ideile sale sunt convenţionale: „Dacă este firesc să spunem că masculul este mascul numai în anumite momente, iar femela este femelă pe parcursul întregii sale vieţi, aceasta se datorează în principal unei anume influenţe [influenţa uterină], care, numai ea, poate readuce femeia la sexul ei într-un mod permanent şi conferi feluritelor sale manifestări în viaţa de zi cu zi o fizionomie atât de accentuată”. În consecinţă, „femeile sunt mult mai dispuse decât bărbaţii să creadă în spirite şi să aibă halucinaţii; ele se dedau tuturor practicilor superstiţioase cu o uşurinţă cu atât mai pronunţată cu cât prejudecăţile lor sunt mai numeroase; de aceea, lor li se datorează în mare parte faima mesmerismului”.

Alte articole asemanatoare

• Bărbatul păcălit de soţia sa, aflată în pat cu amantul ei, gol-puşcă
• Tiresias, un profet grec, spunea că femeia are de 9 ori mai multă plăcere în sex decât bărbatul. E adevărat?
• De ce multe fete “de treabă” sunt atrase de “băieţii cei răi”?
• Femeia reprezintă un mormânt? O explicaţie de ce bărbaţii se gândesc la sex…
• De ce femeile stau mai mult în magazine decât bărbaţii? Ni se trage din epoca de piatră…